Educatia gandirii si singuratatea

 

Sentimentele sunt cele care ne ridica si care ne doboara! Imi place ideea si aglutinarea prin coabitare de educatie a gandirii.

Nu gandim poate suficient de performant, poate ca nu gandim nu totdeauna bine si sigur amestecam sentimentele, trairile cu registrele in care ar trebui sa gandim.

Lumea de azi, puternicii zilei de azi, ne vor, te vor, prosti, captivi in mrejele lor si manipulabili. Ca sa aiba viata mai simpla, sa le fie mai suor sau deloc dificil, sa nu aiba resposnabilitati sau , mai grav, sa nu stim ca au resposnabilitati si ca trebuie si ei sa raspunda pentru ceea ce fac, se vede ca dureros si rau, dupa cum reusim sa traim.

Sunt ei liderii o povara? Da, acesti oameni de la putere sunt o povara, pentru ca ei nu sunt lideri, sunt animati doar de interese personale si de grup restrans,idealurile lor sunt pur fiziologice si comportamentul lor mimetic cu cel al celor care au scris istoria transforma aurul clipelor pe care le traim in copie de mucava a altor timpuri iar asta inseamna satanism!

Emotiile sunt mesagerii sensibilitatilor prin care percepem sau ne este anuntata prezenta lumii in care traim.

Ele nu trebuie alungate si nici nu le este necesara exagerata importanta, lor insa le este necesara decodarea mesajelor transmise si asta se face prin gandire, prin analiza proprie si poate uneori, daca este de calitate sau prezinta incredere, de asistenta iar prima asistenta permanenta omul o poate gasi la Dumnezeu!

Poate tocmai de aceea omul nu este singur niciodata, pentru ca veghea lui Dumnezeu e permanenta asupra lui.

Insingurarea apare prin intermediul omului!