Problema
fetelor care se indragostesc de teava de aspirator si povestea
baietilor impatimiti dupa silicoanele pe care sa si le monteze, este
noua si veche in politica romaneasca.
Subiectul este un grozav mijloc
de manevrare a atentiei generale a publicului si de construire a unui
imperativ european pe care ar trebui sa il satisfacem cu totii, sa ii
lasam pe astia mici si pasionati dupa culoarea roz sa se casatoreasca,
pentru ca 'nu e anormal ci doar diferit'.
Nu stiu daca, fiind normal si
doar diferit, am facut vreodata pasiune pentru picioarele paraoase ale
vreunui prieten cu care am copilarit, sau daca am simtit nevoia sa ii
mingii sinii sau linia gitului gros.
Dupa cum imi pun probleme despre normalitatea mea daca m-ar atrage fiorul de a saruta vreun prieten, sa ii simt parfumul gurii si fragezimea buzelor.
Poate ca sunt trairi
norvegiene, daneze, spaniolesti si canadiene, nu pun la indoiala dar eu
ma vad insensibil la aceste trairi si nu simt nevoia de a ma trata, cum
de altfel nu am imbold ca sa sarut ceafa si sa dau la o parte pletele
vreunui personaj masculin, simtindu-i muschii intinsi, piele aspra si
mirosul corpului.
Nici sa admir somnul sau atingerea pe care o face corpul unui barbat in lenjeria matasoasa a patului nu am avut vreodata curiozitate. Clar, e ceva anormal, dupa actualele norme europene, nu?
No comments:
Post a Comment