femeia un act de renastere

 

Farah Fawcett si Bo Derek , femeile care in copilarie m-au trezit la visul dulce al barbatiei si m-au incitat ca sa le admir si sa le doresc cum simteam ca trebuie sa o faca un barbat ce dormea in copilul din mine.

Fotografia lui Farah Fawcett a insemnat pentru mine intotdeauna libertate, increderea, impartasirea dragostei si buna tovarasiei.

Chipul ei, zimbetul ei, le-am asociat cu plaja, cu zgomotul valurilor, cu nisipul cuibarit pe pielea ei bronzata, mirosul soarelui pe tenul copt de soare, dulceata sarutului, prospetimea atingerii, fericirea imbratisarii si scincetul placut al geamatului dragostei.

A iubit-o Ryan O'Neill, exista oameni frumosi si trupeste si sufleteste.

Totdeauna Farah Fawcett mi-a suris din fotografiile unde o intilneam, m-a inseninat privind-o, mi-a dat incredere in ce admir si m-a ajutat sa ma bucur de alintul divin de a iubi femeile.

Ar fi pictat-o Tizian, ar fi surprins-o Rafael? Dar Leonardo? Michelangelo?

Cred ca in simtamint, fiecare barbat care a privit-o, a fost pe rind, si Michelangelo, si Leonardo, si Rafael, si Rembrant si poate cine stie ce renascentist anonim.

Femeia privita de ochii sufletesti ai barbatului este un act de renastere, Farah Fawcett e un inger, ne vede, noi trebuie doar sa o privim!